Alimente-medicamente (pentru uz intern si/ sau extern) impotriva micozei:

♣ Uleiul din Arbore de ceai
♣ otetul de mere
♣ amestecul de ulei de oregano si ulei de masline
♣ apa de gura Listerine (recomand neutilizarea)
♣ ceaiul de musetel
♣ ceaiul de ghimbir
♣ usturoiul
♣ peroxidul de hidrogen (recomand neutilizarea).

Cele enumerate ar fi bine sa fie consumate - cele comestibile, desigur - zilnic timp de 21 de zile, pe langa baile/ badijonarile locale (cu ingrediente alese tot din cele enumarate).


Un nou studiu, publicat in Human and Experimental Toxicology (Toxicologia umana si experimentala), un jurnal de specialitate de pe lista Bibliotecii Nationale de Medicina – National Library of Medicine, a analizat mai mult de 38 000 de rapoarte de spitalizare si decese infantile dupa administrarea de vaccinuri. Cercetatorii au gasit corelatii statistice semnificative intre numarul de doze de vaccin administrate copiilor si ratele de spitalizare si decese infantile: bebelusii care au primit cele mai multe vaccinuri tind sa aiba rate mai inalte de spitalizare si deces.

Bebelusii care au primit 2 vaccinuri simultan au avut o probabilitate semnificativ mai mica de a fi spitalizati decat copiii care au primit 3 sau mai multe vaccinuri simultan. Bebelusii care au primit 3 vaccinuri simultan au avut o probabilitate mai mica de spitalizare decat cei care au primit 4 sau mai multe vaccinuri in acelasi timp. Bebelusii care au primit 6, 7 sau 8 vaccinuri in timpul unei singure vizite pediatrice aveau cea mai mare probabilitate de spitalizare dupa injectare. De fapt rata spitalizarii a sporit liniar de la 11% pentru bebelusii primitori de 2 doze de vaccinare la 23,5% pentru copilasii vaccinati cu 8 doze.vaccinuri.

Autorii studiului, dr. Gary Goldman si Neil Z. Miller, au mai descoperit ca bebelusii mai mici ca varsta aveau in mod semnificativ o mai mare probabilitate de spitalizare decat bebelusii mai mari. In plus, bebelusii care primeau 5-8 doze simultan aveau o rata a mortalitatii semnificativ mai mare dupa injectare decat cei primind 1-4 vaccinuri simultan.
♠ Cativa factori ar putea contribui la faptul daca un bebelus va avea sau nu o reactie adversa la vaccinuri, incluzand intre acestia predispozitia genetica, boala (care poate fi o contraindicatie pentru administrarea vaccinului), calitatea vaccinurilor (care poate varia prin metodele de fabricatie), si sensibilitatea la unul sau mai multi componenti ai vaccinurilor. Unii bebelusi ar putea mai probabil sa experimenteze o reactie adversa, datorita toxicitatii biochimice sau sinergice asociata cu administrarea concurenta de vaccinuri multiple.
♠ In 1990, bebelusii au primit 15 doze de vaccin in total in primul lor an de viata. Pana in 2007, Centrele pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (Centers for Disease Control and Prevention – CDC) recomandau 26 de doze de vaccin pentru bebelusi: 3 DtaP (antitetanos, difterie si tuse convulsiva), 3 antipolio, 3 Hib, 3 antihepatita B, 3 anti-pneumococcice, 3 anti-rotavirale, and 2 antigripale.
♠ Programul de Imunizare Infantila al CDC nu a fost testat pentru siguranta, si ii lipseste veridicitatea stiintifica.
♠ Desi fiecare vaccin pentru copii a trecut prin teste clinice in mod individual, nu au fost facute studii pentru a determina siguranta (sau eficacitatea) combinarii vaccinurilor in timpul unei singure vizitari pediatrice, asa cum a fost recomandat in liniile directoare ale CDC. De exemplu, este de asteptat ca bebelusii in varsta de 2, 4 si 6 luni sa fie vaccinati impotriva poliomielitei, hepatitei B, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, rotavirusului, gripei Haemophus B, pneumococilor, toate in timpul unei singure vizite facute de doctorul pediatru – chiar daca aceasta combinatie de 8 vaccinuri nu a fost niciodata testata clinic.
♠ Administrarea a 6,7 sau 8 doze de vaccin unui bebelus in timpul unei singure vizite pediatrice ar putea cu siguranta sa fie mai convenabila pentru parinti – decat sa faca drumuri suplimentare la oficiul doctorului – dar dovezile privitoare la o asociere pozitiva intre reactiile adverse ale bebelusului si numarul dozelor de vaccin administrate confirma ca siguranta vaccinarii trebuie sa ramana prioritatea cea mai inalta.
♠ Descoperirile din acest studiu arata o corelare pozitiva intre numarul dozelor de vaccin administrate si procentajul spitalizarilor si deceselor raportate de Sistemul de Raportari al Evenimentelor Adverse de Vaccinare (Vaccine Adverse Event Reporting System – VAERS; baza de date VAERS este un important instrument de supraveghere postmarketing care este analizat periodic de catre CDC, FDA -Federal Drug Administration – Agentia Nationala a Medicamentului – si de alti cercetatori in domeniul vaccinarii pentru a descoperi potentiale tendinte adverse). In plus, bebelusii mai tineri aveau o mai mare probabilitate de spitalizare si deces dupa primirea vaccinurilor. Aceste tendinte nu au doar o plauzibilitate biologica, ci sunt sprijinite pe dovezi din rapoartele de caz, seriile de cazuri, si alte studii utilizand metodologii complet diferite si sectiuni unice de populatie. De exemplu, in 2011 Miller si Goldman au colaborat la un alt studiu aratand ca la natiunile dezvoltate mortalitatea infantila a crescut odata cu sporirea numarului de doze de vaccinuri.
♠ Intrucat vaccinurile sunt facute la milioane de bebelusi anual, este imperativ ca autoritatile de sanatate sa aiba date stiintifice din studiile de toxicitate sinergica asupra tuturor combinatiilor de vaccinuri pe care le-ar putea primi bebelusii. Gasirea de cai pentru sporirea sigurantei vaccinarii ar trebui sa aiba cea mai inalta prioritate. Puteti descarca intregul studiu in limba engleza: Goldman-Miller Vaccine Study (PDF) de pe internet.
♠ Recunoastere de finantare: Aceasta cercetare nu a primit nici o finantare specifica de la vreo agentie de finantare din sectoarele public, comercial sau non-profit. Centrul de Informatii National al Vaccinarii – National Vaccine Information Center – NVIC) a donat $2500 pentru liber acces la articolul jurnalului, facandu-l liber pentru toti cercetatorii. NVIC este dedicat prevenirii vatamarilor si deceselor datorate vaccinarii prin educarea publicului. (sursa: internet)



Taratele de ovaz - o sursa de carbohidrati sanatosi - reprezinta unul dintre cele mai importante alimente pentru o nutritie sanatoasa si completa.

Calitati si beneficii:
  1. Scade colesterolul: Taratele de ovaz contin fibre solubile care reduc "colesterol rau". La nivel de sange. In comparatie cu fulgi de ovaz, taratele de ovaz au in medie cu 50% mai multe fibre si fibre solubile, ceea ce le face mult mai eficiente in procesul de slabire, dar si cel de detoxifiere al organismului.
  2. Dau senzatia de satietate: Odata consumate, taratele de ovaz intra in tractul digestiv unde fibrele solubile absoab apa si formeaza o substanta ca un gel, dand rapid senzatia de satietate. Taratele de ovaz absorb in medie de 25 de ori volumul lor in lichid. Sunt ideale pentru micul dejun fierte sub forma de terci (sau ca in englezescul “porridge” – poate unii suna mai bine!) sau amestecate cu bauturi vegetale (soia, migdale, caju). Tarate de ovaz pot fi de asemenea folosite pentru a face clatite sarate/dulci, blat pentru pizza, briose, prajituri, biscuiti etc.
  3. Incetinesc absorbtia de zahar si grasimi. Odata ingerat, bolul alimentar (format din substanta asemanatoare gelului creat de taratele de ovaz si apa) trece prin acidul gastric, bila si, in final, ajunge la sucurile pancreatice. In acest proces, bolul alimentar se transforma intr-un amestec de acizi grasi, aminoacizi si glucoza. Astfel se incetineste asimilarea zahararurilor si caloriilor si le elimina din organism prin reducerea absorbtiei de grasimi alimentare, pastrand in acelasi timp nivelul de zaharuri din sange la un nivel scazut si stabil.
Se pot gasi tarate de ovaz in supermarket-urile din tara, precum si la magazinele cu produse naturiste. Insa este nevoie sa verificati ca ingredientele sa fie 100 % tarate de ovaz! Personal va recomand taratele de ovaz de la firma Pirifan. Este important sa stiti ca taratele de ovaz contin aproximativ cu 50% mai multe fibre si fibre solubile decat fulgii de ovaz, facandu-le astfel mai eficiente in reducerea nivelului de colesterol si, in plus, ajuta digestia, diminuand constipatia.

Pe langa toate acestea ovazul este singura cereala ce alcalinizeaza organismul! Taratele de ovaz contin proteine, calciu, fier, tiamina, fosfor, riboflavina, magneziu si zinc.


Lavanda are proprietăţi terapeutice valoroase: anticolitice, coleretic-colagoge, antiseptice, diuretice, relaxante şi anxiolitice.

Preparatele din lavandă (infuzia şi tinctura) sunt de mare ajutor în caz de dischinezii biliare, de balonări sau de migrene; tinctura şi uleiul volatil sunt indicate în nevroză şi în suprasolicitarea psihică. La fel de eficientă este terapia internă cu infuzii, cu ulei volatil şi cu miere în afecţiunile respiratorii (gripă, bronşită sau tuse convulsivă) care se asociază cu tratamentul extern: se fac inhalaţii cu ulei de lavandă în amestec cu apă caldă.

În afecţiunile aparatului urinar (colică, cistite) sunt indicate tinctura şi uleiul volatil, asociate cu băile calde de şezut. În compoziţia plantei au fost identificate peste 40 de componente care nu pot fi obţinute pe cale de sinteză în laborator. În compoziţia plantei se regăsesc alcoolul olifalic, acidul acetic, taninul şi principiile amare, care atribuie lavandei virtuţi vindecătoare pentru mai bine de 70 de boli.

Indicaţiile lavandei:

Levănţica reduce starea de agitaţie şi de anxietate; atenuează simptomele depresiei; combate insomnia; ameliorează tulburările digestive de origine nervoasă; balonările; durerile spasmodice, nevralgice şi reumatismale; iar în balneoterapie ajută la ameliorarea tulburărilor de circulaţie.

Mod de administrare al ceaiului de lavandă:
Administrare internă: recomandată pentru anxietate, agitaţie, insomnie, tulburări digestive de origine nervoasă, balonări. Infuzie ceai de lavandă: se infuzeaza 0,8 g până la 1,5 g de flori uscate de lavandă (o linguriţă până la 2 linguriţe de flori) în 150 ml de apă fiartă, timp de 5 până la 10 minute. Acest ceai se poate bea de până la 3 ori pe zi, în funcţie de afectiuni sau înainte de culcare pentru a combate insomnia. Ceaiul se prepară din patru linguri de plantă şi din 500 ml de apă, care se fierb cinci minute. Se bea zilnic câte o cană cu ceai, îndulcit cu o linguriţă de miere după fiecare masă principală, iar leacul are efecte relaxante puternice.

Istoria lavandei: Romanii foloseau calităţile aromatice ale lavandei în terme şi îşi parfumau baia şi veştmintele. De altfel, numele său vine de la cuvântul latin “lavare” care înseamnă spălare. În Evul Mediu calităţile dezinfectante ale lavandei erau recunoscute şi se folosea pentru combaterea ciumei. Acestă plantă este un tonic recunoscut, iar în unele regiuni din Spania era apreciată ca şi antidiabetic.

Cercetări asupra lavandei au aratat ca aceasta combate unele forme de cancer. De peste 20 de ani cercetătorii s-au concentrat asupra anumitor substanţe prezente în extractul de lavandă (limonenul şi alcoolul perilic) care se pare că pot combate mai multe forme de cancer.

Lavanda diminuează agitaţia şi agresivitatea persoanelor în vârstă care suferă de diferite forme de demenţă; atenuează anxietatea persoanelor expuse, în mod voluntar sau nu, la diferite situaţii generatoare de stress. Ceaiul de lavanda are proprietăţi sedative, antispastice, antiseptice, hipotensoare, carminative, diuretice şi sudorifice.

De asemenea, lavanda reduce inflamaţiile şi grăbeşte procesul de cicatrizare a rănilor. O cană de infuzie preparată dintr-un amestec de plante: flori de lavandă, de tei, de sulfină şi de captalan (câte o linguriţă din fiecare) este recomandată de două ori pe zi persoanelor depresive. Polifenolii din lavandă au capacitatea de a distruge bacteriile din stomac care sunt responsabile de digestia lentă și apariția arsurilor stomacale.

Lavanda se folosește si la prepararea prăjiturilor sau în combinație cu diverse alimente, deoarece dă un gust aparte mâncărurilor și, totodată, este adjuvant in problemele digestive.