Caperele sunt mugurii comestibili ai arbustului Caparis Spinosa, acesta fiind cultivat mai ales în bazinul Mării Mediteraneene dar şi în statele din sudul SUA. Acești muguri conţin cantităţi mari de antioxidanţi (bioflavinoidrutin), cantităţi însemnate de sodiu şi vitamină C. 100 g capere – 23 kcal.

Florile caperelor sunt marinate prin diverse procedee – se folosesc uleiul, oţetul, saramura. Caperele preparate în acest fel sunt folosite în diverse reţete ale bucătăriei mediteraneene. Datorită gustului specific, puternic şi marcant, sunt folosite în principal ca şi condiment, astfel fac parte din reţetele de salate, sosuri şi pizza.

Acest condiment apare menționat în cea mai veche carte de bucate ajunsă până la noi, "De re culinaria" a lui Apicius, apărută în secolul I d. Hr. Însă calitățile arbustului erau cunoscute mult timp înainte de apariția acestei lucrări. Grecii foloseau caperele în tratarea scorbutului, a reumatismului si ca diuretic.

Subtila bucătărie franceză foloseşte sosul de capere, adică sosul alb cu adaos de capere. Trebuie însă evitată înăbuşirea caperelor la temperaturi înalte, deoarece îşi pierd gustul lor inimitabil, precum și valorile nutritive. Caperele se adaugă de preferinţă atunci când sosul este cald, la sfârșit. 

Mugurii de capere reduc balonările, au proprietăţi antireumatice şi de ameliorare a funcţiilor ficatului. Fiertura din rădăcini şi din scoarţa arbustului are proprietăţi terapeutice şi este folosită în tratarea anemiei şi a artritei. Conform medicinii populare, folosirea caperelor în regimul alimentar al bărbaţilor poate contribui la tratamentul impotenţei.

Un simbol biblic al trecerii. Floarea de capere înfloreşte doar pentru o zi, de dimineaţă până după masa. În aceeaşi zi apare şi fructul. Iată de ce caperele sunt simbolul biblic al tranzienţei… Lucru interesant, caperele sunt, din punct de vedere botanic, înrudite cu varza.

În loc de sare… cenuşa din rădăcinile arse de capere poate fi folosită ca sursă de sare.