Zincul, un mineral esențial în refacerea ADN-ului de Rozalia Ionică



Zincul este un mineral esenţial ce joacă un rol important în multiple procese ce asigură menţinerea unui nivel optim de energie şi sănătate al întregului organism. Acesta nu poate produce zinc și, tocmai de aceea, sursele alimentare sunt deosebit de utile. O persoană adultă are nevoie de 9-11 mg de zinc zilnic. 

Printre simptomele deficienţei de zinc se enumără:
- pierderea excesivă în greutate,
- vindecarea mai lentă a rănilor,
- lipsa de energie şi de vitalitate,
- căderea părului şi infertilitatea.

Zincul sprijină sănătatea sistemului imunitar deoarece influenţează producţia de celule T (celulele distrugătoare de viruşi şi bacterii), fiind unul dintre mineralele cele mai importante pentru aspectul fizic deoarece poate grăbi vindecarea acneei și a problemelor de piele în general. Într-un studiu desfăşurat pe o perioadă de 12 săptămâni, s-a ajuns la concluzia că în absenţa completă a zincului din dietă, părul şi pielea au început să se deterioreze, iar roşeaţa şi iritaţiile să treacă mai greu.

În cazul în care aveţi imunitatea scăzută, este recomandat să folosiţi suplimente de zinc. Picolinatul şi metinona de zinc sunt absorbite mai eficient decât oxidul sau citratul de zinc.

Zincul este un mineral esenţial ce se găseşte în mod natural în multe legume şi fructe și este implicat în foarte multe procese metabolice fiind necesar desfăşurării activităţii a peste 100 de enzime. Este un mineral ce participă la stimularea sistemului imunitar, sinteza proteinelor, vindecarea rănilor, sinteza ADN şi la diviziunea celulară.

Zincul este foarte important pentru dezvoltarea normală a copiilor, din timpul sarcinii până la stadiul de adult şi este esenţial în dezvoltarea mirosului şi gustului. Este implicat şi în metabolizarea vitaminei A şi astfel ajută această vitamină să îşi desfăşoare activitatea. Zincul este şi un antioxidant puternic ce reduce efectele radicalilor liberi asupra celulelor. 

Carenţa de zinc poate să apară şi datorită faptului că organismul nu deţine un sistem prin care să fie posibilă stocarea zincului şi din aceasta cauză avem nevoie de aport zilnic. Deficiența de zinc este dificil de descoperit pentru că aceasta se află în componenţa multor proteine şi acizi nucleici (ADN – ARN). În general, se măsoară nivelul de zinc din plasmă sau sânge, dar este posibil ca simptomele carenţei să apară chiar dacă în sânge şi plasmă există un nivel normal de zinc (carenţa se manifestă la nivel celular).

Carenţa se poate manifestă prin:
- întârzierea creşterii copiiilor,
- pierderea poftei de mancare,
- slăbirea sistemului imunitar,
- căderea părului,
- diaree,
- leziuni ale pielii şi ochilor,
- impotenţă,
- întârzierea maturării sexuale,
- pierderi în greutate,
- vindecare greoaie,
- gust deformat ,
- dificultăţi de concentrare.

Multe simptome prezentate mai sus pot fi asociate şi cu alte afecţiuni şi de aceea este indicat să se consulte un medic specialist și să se facă teste de sânge pentru dterminarea carenţei de zinc sau de altă afecţiune.

Trebuie menționat faptul că absorbţia zincului este influenţată negativ de suplimentele ce conţin fier, doze mari de calciu, acidul fitic (din legume şi cereale) şi de consumul de alcool.

Persoanele care ar putea să sufere de carență ar fi:
- bebeluşii şi copiii;
- femeile însărcinate şi cele care alăptează (în special cele foarte tinere);
- pacienţii ce primesc hrană doar intravenos;
- persoane ce suferă de afecţiuni ale sistemului digestiv;
- persoanele alcoolice;
- persoanele malnutrite;
- adulţii peste 65 de ani;
- vegetarienii stricţi sau veganii – în cazul acestora cerinţele de zinc sunt cu până la 50% mai mari pentru ca alimentele consumate de aceştia (legume si cereale) conţin cantităţi mari de acid fitic, substanţă ce scade absorbţia zincului.

Excesul de zinc se poate manifesta mai rar însă totuși atât în formă acută (rapid – în urma unei doze mari), cât şi cronică (în timp – în urma mai multor doze). Forma acută poate să apară chiar şi la 30 de minute după ingerarea unei doze masive şi se manifestă prin greaţă, vomă, pierderea poftei de mâncare, crampe abdominale, diaree şi dureri de cap.

Cele mai importante surse de zinc sunt: mazăre, fasole, linte, soia, floarea soarelui, seminţe de dovleac şi de in, alune, caju, nuci, migdale, spanac, semințele de dovleac, nuci și semințe în general, cacao. Din cauza acidului fitic prezent în legume şi cereale, zincul se absoarbe mai greu. Alte surse de zinc sunt suplimentele alimentare ce trebuie administrate doar sub supravegherea unui medic specialist.